noaptea

Ti s-a intamplat sa privesti cerul; e noapte si e tarziu. Aceleasi stele sa fi aparut si ieri?

Gandurile mi-au ascuns din nou privirea… caut totul si nu stiu ce vreau; sper sa gasesc, dar mi-e teama sa privesc ceea ce exista… Cerul e plin de stele, dar eu nu simt decat noaptea. S-a facut tarziu. As vrea sa cred in altceva, dar am uitat sa visez si m-am ascuns la umbra unor cuvinte care nu mi-au apartinut niciodata.

Noaptea continua sa fie, asa cum o simt si cum e ea de fapt; aceleasi stele vor fi si maine pe un cer asupra caruia ma voi opri din nou. Poate data viitoare voi avea mai putine ganduri care sa ma acopere.

Vorbesc in metafore pentru ca e mai simplu. Chiar daca uit, exista mereu cate o farama care imi aminteste unde ne aflam si de ce